Nu sunt o persoana vindicativa...

Erau toate prea bune si prea frumoase.
Intr-o clipa s-au intors toate pe dos.Or fi toanele mele sau...chiar se intampla lucrurile anapoda?
Cat de mult sper sa fie doar un vis urat din care sa ma trezesc curand !
Astept....vad...ascult...discut.Nimic nu duce pe drumul bun.Nu-mi place ce aud...vad lucrurile mai rele decat sunt din cauza asta.Astept si parca nu mai trece perioada asta.Discut ...cu greu si mereu cu o doza de rautate (cat de mica)...un raspuns dat in aceeasi masura mi se pare o rautate colosala din partea celor cu care discut.
Nu ma mai inteleg nici cu mine .
O sa ... trec peste!

http://www.youtube.com/watch?v=BGpzGu9Yp6Y

8 martie trece... cu o idee frumoasa

Dumnezeu creand femeia, muncea tarziu in cea de a sasea zi. La Dansul a venit un inger si l-a intrebat: “De ce pierzi atata timp pentru lucrul asta?”
Dumnezeu i-a raspuns: “Uita-te la toate detaliile pe care trebuie sa le respect pentru a o face. Ea trebuie sa se spele usor, dar sa nu fie din plastic, sa aiba mai mult de 200 de parti care se misca si in acelasi timp sa fie gratioasa. Trebuie sa se poata vindeca cand este bolnava; sa poata sa munceasca cate 18 ore pe zi. Ea trebuie sa aiba doar doua maini, dar cu ele sa poata cuprinde mai multi copii deodata si sa ii poata imbratisa in asa fel incat sa le treaca orice durere.”
Ingerul a ramas impresionat: “Este un model standard? Asta e imposibil! Prea multa munca pentru o zi. Lasa pe maine.”"Nu” a zis Dumnezeu, “o voi termina azi si ea va fi preferata mea.”Ingerul s-a apropiat si a atins-o: “Doamne, dar e asa de fina!”
“Da, este fina, dar de asemenea am facut-o si foarte puternica. Nici nu poti sa-ti imaginezi cate poate sa suporte si sa invinga. Arata fragila, dar in ea se ascunde o putere imensa.”
“Poate sa gandeasca?” – a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: “Ea poate nu numai sa gandeasca, dar si sa convinga.”
Ingerul a atins obrazul femeii: “Doamne, se pare ca are undeva un defect- are obrazul ud.”
“Nu, nu este defecta,”- l-a corectat Dumnezeu- “acestea sunt lacrimi.”
“Pentru ce sunt ele?” – a intrebat ingerul.
“Prin ele isi exprima tristetea, dragostea, singuratatea, suferinta si mandria.”
Ingerul era cu adevarat impresionat: “Doamne, esti un geniu! Te-ai gandit la toate. Femeia este cu adevarat uimitoare.”
“O, da!” – a spus Dumnezeu. “Ea are puteri cu care poate sa uimeasca barbatul. Ea poate sa rada, atunci cand ii vine sa planga. Ea poate sa zambeasca, atunci cand este speriata. Ea o sa ajute pe altul, atunci cand ea insasi are nevoie de ajutor. O singura privire de a ei poate face ceea ce nici unui barbat nu-i sta in putere…”
Ingerul nu putea scoate nici un cuvant si o privea uluit.
Atunci Dumnezeu a oftat: “Numai ca un lucru la ea nu este in regula. Un singur neajuns, pe care daca ea nu o sa-l corecteze, poate sa-i strice viata.”
“Care este acesta?” intreba ingerul.

“Ea nu-si cunoaste valoarea…” 

Cate ceva despre mine.

           



Râd cu poftă sau plâng cu sughițuri, vorbesc mult sau tac mâlc. Nu pot fi altfel decât la extreme.
Mă afectează orice nimic și simt nevoia stupidă de a mă explica.
Regret sau îmi pare rău pentru cuvinte pe care le-am aruncat la nervi sau pentru șanse pe care le-am ratat.
Atunci când mă înfurii am tendința să ridic vocea sau să întorc spatele.
Nu întorc și celălalt obraz pentru că doare destul de rău lovitura unuia singur.
Sufăr de boala numită bun simț și umblu cu ea prin lume sperând să o mai ia și alții. 
Îmi place să am spațiul meu. Sunt zile în care mă bucură și îmi face bine singurătatea camerei mele. Atât.
Iubesc să interacționez cu oamenii, să le vorbesc, să îi ascult și întind mâna oricui are nevoie de ajutor.
Nu-mi plac oamenii care vorbesc fără să fie întrebați și spun numai inepții, și nu-mi plac nici oamenii prea plini de ei, drept pentru care evit să stau la discuții cu ei mai mult decât e cazul.
Am încercat de prea multe ori să adopt atitudinea numită "indiferență" - m-am lăsat păgubașă întrucât nu mi-a ieșit niciodată. Îmi pasă fir-ar să fie! 
Sunt o persoană credincioasă, dar nu vorbesc despre Dumnezeu în fiecare zi.
Îmi dăruiesc inima oamenilor și nu o dată mi s-a întâmplat să primesc bucăți ciopârțite înapoi. Am continuat totuși să cred, să sper și să iubesc.
Îmi plac lucrurile simple pentru că am tendința să le complic. Dacă ar fi deja complicate nu știu cum aș scoate-o la capăt până la urmă.
Am mințit. Și din comoditate, și din lașitate. Deși sunt o persoană sinceră, au existat lucruri pe care le-am gândit și nu le-am spus sau dacă le-am spus le-am îmbrăcat într-o haină mai frumoasă. Nu mă mândresc cu asta.
Sunt momente când mă ia gura pe dinainte, lipsindu-mi complet diplomația. Gândesc cu voce tare, uitând că oamenii pot folosi toate aceste gânduri împotriva mea.
Am greșit deseori, ba chiar am făcut aceeași greșeală și a doua oară. Și ce dacă! Din prostie, naivitate sau orice altceva am dreptul să greșesc de câte ori se poate greși ca să învăț ce trebuie.

Sunt un om cu multe defecte. Nu am pretins niciodată că nu le-aș avea, dimpotrivă, mi le-am subliniat de multe ori. Bucată cu bucată am alcătuit un întreg.
Acel întreg sunt EU și nimeni, dar absolut nimeni nu mă poate face să mă simt inferioară.
Știu cine sunt și ce pot, chiar dacă nu știu întotdeauna ce vreau.
Sunt... eu.